Numeroase fundaţii guvernamentale şi particulare europene şi americane au studiat, încă din a doua parte a secolului XX, complexitatea acestui fenomen şi au elaborat strategii de abordare, promovare, eligibilitate şi diseminare a problematicilor legate de Artele Vizuale în Oraş / Arta în Spaţiul Public / Arta Urbană. Politicile urbanistice contemporane înseamnă planificare - viziune şi reprezintă rodul unor cercetări ştiinţifice – artistice, al unor echipe interdisciplinare, care asigură direcţiile de dezvoltare urbanistică şi conferă echilibru volumetric, ecologic oraşului, cartografiându-l cu posibile şi necesare intervenţii de Artă în Spaţiul Public. Politicile urbanistice devin realitate doar printr-o armonizare conştientă, etică şi profesionistă între specialişti – factori de decizie, instituţii – fonduri de stat şi particulare.
Din prisma strategiilor culturale, preocuparea pentru dimensiunile estetice ale oraşului, într-un discurs vizual coerent şi care să promoveze arta contemporană şi noile medium-uri artistice, îşi are începuturile în spaţiul american încă din perioada Roosevelt. După 1970, în America a fost dezvoltat un proiect sub patronaj guvernamental, numit Works Progress Administration (WPA), care utiliza un procent din fondul de construcţii pentru realizarea unor lucrări de artă. Scopul declarat era ca aceste lucrări de artă să nu fie doar inserţii vizuale în peisajul urban, ci Artă în Spaţiul Public / Public Art, care să contribuie la crearea unui spaţiu public comunitar identitar în care să se regăsească cultura locală cu moştenirile, aspiraţiile şi simbolurile lumii actuale. Complexitatea şi multitudinea abordărilor posibile, conţinute în proiectele de site specific art, i-au obligat pe cei implicaţi în acest program, să formeze grupuri mixte de lucru capabile să genereze propuneri / proiecte, strategii şi politici culturale urbane care să contribuie la modelarea unui nou vizual urban. Astfel au luat fiinţă Creative Time şi Public Art Fund în New York, the Fairmount Park Art Association in Philadelphia (FPAA) şi alte numeroase fundaţii, asociaţii, formule administrative particulare, instituţii guvernamentale mixte, focalizate pe Urbanism şi Artă urbană (vezi cap. Index to Public Art Programs, în vol. Public Art by the Book, p. 287-315). Arealul artistic urban devine în viziunea acestor organizaţii şi un laborator pentru experimente artistice. Alături de lucrări cu caracter permanent se dezvoltă un sistem curatorial bazat pe competiţii de proiecte pentru „site specific temporary and multidisciplinary art work”. (Public Art by the Book, p. 53)
Oraşul contemporan îmbracă o textură artistică cameleonică cu multiple şi varii dimensiuni estetice şi non-estetice. Scenografia străzii şi componenta teatrală experimentală fac să coabiteze forme artistice în alăturări şi mixări imprevizibile, sobre şi carnavaleşti, în compoziţii echilibrate / armonizate şi groteşti de Artă Urbană. În acest context lucrările de Artă Temporară şi de Artă Efemeră se diversifică şi populează spaţii publice, fiind promovate şi foarte adesea considerate exciting art şi mă refer la Billboard Art, Sky Art, Fire Art works, Laser Art, Holografie, Videowall, Urban Video Projections, Locative Art.
Din prisma strategiilor culturale, preocuparea pentru dimensiunile estetice ale oraşului, într-un discurs vizual coerent şi care să promoveze arta contemporană şi noile medium-uri artistice, îşi are începuturile în spaţiul american încă din perioada Roosevelt. După 1970, în America a fost dezvoltat un proiect sub patronaj guvernamental, numit Works Progress Administration (WPA), care utiliza un procent din fondul de construcţii pentru realizarea unor lucrări de artă. Scopul declarat era ca aceste lucrări de artă să nu fie doar inserţii vizuale în peisajul urban, ci Artă în Spaţiul Public / Public Art, care să contribuie la crearea unui spaţiu public comunitar identitar în care să se regăsească cultura locală cu moştenirile, aspiraţiile şi simbolurile lumii actuale. Complexitatea şi multitudinea abordărilor posibile, conţinute în proiectele de site specific art, i-au obligat pe cei implicaţi în acest program, să formeze grupuri mixte de lucru capabile să genereze propuneri / proiecte, strategii şi politici culturale urbane care să contribuie la modelarea unui nou vizual urban. Astfel au luat fiinţă Creative Time şi Public Art Fund în New York, the Fairmount Park Art Association in Philadelphia (FPAA) şi alte numeroase fundaţii, asociaţii, formule administrative particulare, instituţii guvernamentale mixte, focalizate pe Urbanism şi Artă urbană (vezi cap. Index to Public Art Programs, în vol. Public Art by the Book, p. 287-315). Arealul artistic urban devine în viziunea acestor organizaţii şi un laborator pentru experimente artistice. Alături de lucrări cu caracter permanent se dezvoltă un sistem curatorial bazat pe competiţii de proiecte pentru „site specific temporary and multidisciplinary art work”. (Public Art by the Book, p. 53)
Oraşul contemporan îmbracă o textură artistică cameleonică cu multiple şi varii dimensiuni estetice şi non-estetice. Scenografia străzii şi componenta teatrală experimentală fac să coabiteze forme artistice în alăturări şi mixări imprevizibile, sobre şi carnavaleşti, în compoziţii echilibrate / armonizate şi groteşti de Artă Urbană. În acest context lucrările de Artă Temporară şi de Artă Efemeră se diversifică şi populează spaţii publice, fiind promovate şi foarte adesea considerate exciting art şi mă refer la Billboard Art, Sky Art, Fire Art works, Laser Art, Holografie, Videowall, Urban Video Projections, Locative Art.
