Artiştii vizuali îşi îndreaptă tot mai mult atenţia către spaţiul urban, căruia ii descoperă componenta scenografică şi inepuizabilele surse de inspiraţie. Aspectele teatrale ale jurnalului stradal cotidian le regăsim, în tematici artistice, ca rezultat al unor sondaje, cercetări, documentări sugerate / vizualizate în clipa de Live Art, proiecţii, performance sau în instalaţia şi environment-ul mixt-media. Cetăţeanul se constituie în public urban. El parcurge / poposeşte şi se integrează zilnic în ambientul artistic nou creat. Pieţe, parcuri, muzee, mall-uri, faţade, poduri, bulevarde, autostrăzi, stadioane, sunt locuri publice accesate de artişti pentru intervenţii de artă şi organizarea de evenimente artistice. Semnează site specific art works Miro, Antoni Gaudi, Jean Dubuffet, Jean Tinguely, Niki de Saint Phalle, Dennis Oppenheim, Claes Oldenburg, Dan Graham, Anish Kapoor, Daniel Buren, Jeff Koons, Paul Friendlander, alături de numeroşi alţi artişti. Sculpturile nu mai stau pe soclu, ci se amestecă în mulţime sau se relaxează pe marginea fântânilor, intră în anonimat sau, viu colorate, şochează, atrag privirea ca semn-simbol al locului respectiv, în timp ce obiecte uzuale supradimensionate tronează pe post de ansambluri de sculptură monumentală tematică. Oraşul ca metapictură îşi reinventează imaginea, de la tableaux-vivantes la seducţia realităţii real-virtuale specifică organismului citadin supertehnologizat.
Peisajul vizual în care trăim azi implică o complexă relaţie între arhitectură – arte vizuale – planificare urbană şi se bazează pe interdisciplinaritate şi o mare diversitate de abordări stilistice, tehnice / tehnologice. Oraşul-expoziţie, conţinător de obiecte / sculpturi / monumente comemorative / celebrative şi elemente decorative, se reinventează într-un nou vizual urban, populat de site specific art works, sintagmă care se referă la realizarea unor lucrări de artă, concepute pentru un loc anume, capabile, la rândul lor, să remodeleze spaţiul respectiv, conferindu-i o amprentă specifică.
Amy Dempsey în lucrarea sa Destination Art consideră ca fiind una din operele de referinţă pentru site specific public art Ansamblul Brâncuşi de la Târgu-Jiu, aşa cum îl numeşte autoarea, realizat de sculptorul român în perioada 1937-38. Environment-ul intitulat de Constantin Brâncuşi Calea Sufletelor Eroilor, compus din Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor, Masa Tăcerii, Calea Eroilor şi Coloana fără Sfârşit, a fost elaborat şi ridicat in situ de artist pe baza unui concept sinergistic de asociere artă - proiectare urbană.
Lucrărilor, site specific cu autor unic, li se adaugă, în ultimile decenii, parcuri, zone industriale dezafectate, suprafeţe deşertice, spaţii exterioare integrate unor muzee, unde artişti proveniţi din domenii diferite ale artelor vizuale concep şi amplasează sculpturi, obiecte hibride, instalaţii, lucrări de Land Art, Sky Art, Earth Art. Aceste intervenţii de artă sunt realizate în materiale tradiţionale, ecologice, sintetice sau inteligente, unele opere fiind cinetice / mecanice / altele conţin elemente de robotică şi soft-uri performante. Utilizăm sintagma site specific pentru a defini un concept contemporan care implică un anumit sistem de a gândi, concepe, relaţiona şi integra opera artistică, permanentă / temporară / efemeră unui spaţiu public / privat. Site specific art work / site specific art place pot fi opera unui singur autor sau rodul creaţiei mai multor autori. Voi enumera doar câteva din aceste locuri devenite celebre: Park Guell, Barcelona, autor Antoni Gaudi, 1900 – 1914, Il Giardino di Daniel Spoerri, din 1997, Kroller-Muller Museum Otterlo, din 1958, The Rock Garden Chandigarh, autor Nek Chand, din 1958, Le Cyclop, Milly-la-Foret, Jean Tinguely şi prietenii 1969 – 1989, Flevoland 1977 – 1997, Giardino dei Tarocchi, Pescia Florentina, autoare Nicki de Saint Phalle 1978-1998, The Chinati Foundation, Texas, din 1979, Europos Parkas, Vilnius 1991, Park in the Water, Haga, Vito Aconci şi echipa sa (Acconci Studio, 1993-97), Art and Architecture at Kielder din 1995, The Great Gathering, Sainte-Flavie Qubec, autor Marcel Gagnon, 1986 – 1996, Spiral Jetty, Great Salt Lake, Utah, autor Robert Smithson 1970, Closerie Falbala, Perigny-sur-Yerres, Jean Dubuffet 1971 – 1976, Tranekaer International Centre for Art and Nature, Langeland, din 1993, Passages-Homageto Walter Benjaminn, Portbou, 1990 – 1994, The Wave Field, Michigan, autoare Maya Lin, 1995, Montenmedio Arte Contemporaneo, Vejer de la Frontera, din 2001, Bus Home, Ventura California, Dennis Oppenheim, 2002, Anish Kapoor, Ar3 Artscape, London 1997 – 2004.
Peisajul vizual în care trăim azi implică o complexă relaţie între arhitectură – arte vizuale – planificare urbană şi se bazează pe interdisciplinaritate şi o mare diversitate de abordări stilistice, tehnice / tehnologice. Oraşul-expoziţie, conţinător de obiecte / sculpturi / monumente comemorative / celebrative şi elemente decorative, se reinventează într-un nou vizual urban, populat de site specific art works, sintagmă care se referă la realizarea unor lucrări de artă, concepute pentru un loc anume, capabile, la rândul lor, să remodeleze spaţiul respectiv, conferindu-i o amprentă specifică.
Amy Dempsey în lucrarea sa Destination Art consideră ca fiind una din operele de referinţă pentru site specific public art Ansamblul Brâncuşi de la Târgu-Jiu, aşa cum îl numeşte autoarea, realizat de sculptorul român în perioada 1937-38. Environment-ul intitulat de Constantin Brâncuşi Calea Sufletelor Eroilor, compus din Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor, Masa Tăcerii, Calea Eroilor şi Coloana fără Sfârşit, a fost elaborat şi ridicat in situ de artist pe baza unui concept sinergistic de asociere artă - proiectare urbană.
Lucrărilor, site specific cu autor unic, li se adaugă, în ultimile decenii, parcuri, zone industriale dezafectate, suprafeţe deşertice, spaţii exterioare integrate unor muzee, unde artişti proveniţi din domenii diferite ale artelor vizuale concep şi amplasează sculpturi, obiecte hibride, instalaţii, lucrări de Land Art, Sky Art, Earth Art. Aceste intervenţii de artă sunt realizate în materiale tradiţionale, ecologice, sintetice sau inteligente, unele opere fiind cinetice / mecanice / altele conţin elemente de robotică şi soft-uri performante. Utilizăm sintagma site specific pentru a defini un concept contemporan care implică un anumit sistem de a gândi, concepe, relaţiona şi integra opera artistică, permanentă / temporară / efemeră unui spaţiu public / privat. Site specific art work / site specific art place pot fi opera unui singur autor sau rodul creaţiei mai multor autori. Voi enumera doar câteva din aceste locuri devenite celebre: Park Guell, Barcelona, autor Antoni Gaudi, 1900 – 1914, Il Giardino di Daniel Spoerri, din 1997, Kroller-Muller Museum Otterlo, din 1958, The Rock Garden Chandigarh, autor Nek Chand, din 1958, Le Cyclop, Milly-la-Foret, Jean Tinguely şi prietenii 1969 – 1989, Flevoland 1977 – 1997, Giardino dei Tarocchi, Pescia Florentina, autoare Nicki de Saint Phalle 1978-1998, The Chinati Foundation, Texas, din 1979, Europos Parkas, Vilnius 1991, Park in the Water, Haga, Vito Aconci şi echipa sa (Acconci Studio, 1993-97), Art and Architecture at Kielder din 1995, The Great Gathering, Sainte-Flavie Qubec, autor Marcel Gagnon, 1986 – 1996, Spiral Jetty, Great Salt Lake, Utah, autor Robert Smithson 1970, Closerie Falbala, Perigny-sur-Yerres, Jean Dubuffet 1971 – 1976, Tranekaer International Centre for Art and Nature, Langeland, din 1993, Passages-Homageto Walter Benjaminn, Portbou, 1990 – 1994, The Wave Field, Michigan, autoare Maya Lin, 1995, Montenmedio Arte Contemporaneo, Vejer de la Frontera, din 2001, Bus Home, Ventura California, Dennis Oppenheim, 2002, Anish Kapoor, Ar3 Artscape, London 1997 – 2004.
